De ce nu performezi la fel în meciuri ca la antrenamente?

Ce se întâmplă cu mintea sportivului când miza crește

Ca psiholog specializat în lucrul cu sportivi, am întâlnit adesea aceeași întrebare, venită atât din partea sportivilor, cât și a părinților sau antrenorilor: „De ce joacă atât de bine la antrenamente, dar se blochează în meciuri?” Este o întrebare legitimă și des întâlnită, pentru că în spatele ei se află o realitate comună – aceea că, atunci când miza devine mai mare, intervin emoțiile, frica și presiunea. În acest articol, vorbim despre ce se întâmplă în mintea sportivului și ce poate fi făcut pentru ca performanța mentală să fie la același nivel cu cea fizică.

Te antrenezi bine. Ești concentrat, precis, în control. Dar în meci… ceva se schimbă. Nu mai ai același curaj. Ratezi lucruri simple. Ți-e teamă să greșești. Fie că ești sportiv, părinte sau antrenor, sigur ai trăit această diferență între performanța de la antrenament și cea din competiție. Și poate te-ai întrebat: de ce?

În antrenament, ritmul este cunoscut, greșelile sunt acceptate, presiunea e scăzută. Există spațiu pentru încercare, corectare, învățare. În meci, însă, totul se schimbă: miza crește, scorul contează, apar privirile din tribună, se simte așteptarea celorlalți. În acel moment, mintea intră în modul: „Trebuie să nu greșesc.” Corpul reacționează prin încordare, lipsă de claritate, blocaj sau retragere. Este o reacție naturală, dar care poate afecta direct performanța.

Sportivii simt adesea că „nu mai sunt ei înșiși” în meciuri. Uneori își pierd încrederea, alteori evită riscul sau joacă defensiv. Problema nu este lipsa de talent sau de muncă, ci felul în care mintea gestionează presiunea. Iar asta poate fi antrenat.

Ce pot face sportivii? În primul rând, să accepte că emoțiile și frica sunt normale. Apoi, să învețe tehnici de auto-reglare, de control al atenției și de încurajare interioară. Să nu lase mintea să conducă jocul în direcția fricii. Să antreneze nu doar corpul, ci și concentrarea, încrederea și curajul de a juca liber. Iar în acest proces, un psiholog sportiv poate oferi structură și claritate.

Părinții au și ei un rol esențial. Ei pot înlocui presiunea cu sprijin, evaluarea cu înțelegere, așteptările cu prezența. Cuvinte precum „Sunt aici pentru tine, indiferent de rezultat” valorează mai mult decât orice sfat tactic. Părinții pot contribui la construirea unui climat mental sigur, unde sportivul are voie să greșească, să se teamă și totuși să meargă mai departe.

Antrenorii, la rândul lor, pot introduce la antrenamente elemente care simulează presiunea din meciuri. Pot vorbi cu sportivii despre cum gândesc și ce simt în acele momente. Și pot colabora cu un psiholog sportiv pentru a dezvolta rutine mentale care susțin performanța în competiție.

Diferența dintre antrenament și meci nu este doar fizică. Este, în primul rând, mentală. Și ea se poate reduce. Cu sprijinul potrivit, sportivul poate ajunge să joace cu aceeași libertate, încredere și claritate, indiferent de context.

Dacă ai simțit sau observat această diferență la tine sau la sportivii cu care lucrezi, psihologia sportivă îți poate oferi instrumente concrete, fără rețete rigide, ci cu o abordare personalizată și profund umană.

Sunt psiholog Dragoș Irimie și lucrez cu sportivi de toate vârstele, părinți și antrenori care își doresc să construiască performanță pe o bază mentală solidă. Dacă simți că ai nevoie de sprijin, te aștept cu deschidere – în Brașov sau online.

Dacă articolul ți s-a părut util, dă-l mai departe către cineva care ar putea avea nevoie de el. Performanța se construiește împreună.